Tavanul e albastru
Ca și norișorii inofensivi
Becul e ofensiv
Ek pătrunde peste tot
Cu lumina lui surdă, chioară, mută
Mereu când plec din cameră
Parcă iau o bucată de rai cu mine
Cât se-ntinde lumina becului ține
Există o continuitate
Atunci când e soare
De obicei așa e cald
Briza mă întoarce în casă
La caietul care nu-mi dă voie să mint
Pentru că nu știu cum
Acest caiet are același miros
Cu o cameră proaspăt văruită
Când și becul se miră
Cum poate lumina infinit
Poate și până la nori
Îi trezește noaptea uneori
Și nu înțelege cum sunt așa nesimțitori
Cerându-i să se conserve
Până la înlocuire
Așa cum face el cu umbra de la mine