Am căderi de timp...uneori
sunt boli ce joacă roluri grozave-n infern!
pe un cadru deschis despre cel
ce construiește prin mine o cale ferată
deși, știm amândoi, că nu va exista nici un tren...
dar, ce mai contează!
dacă-n toată nebunia, mai pierd câteva gări
(se toarnă de ani buni, pentru tine, un film
cu interminabile vise și căutări...)
pe sufletul meu, încă, se mai pictează:
cine sunt, unde plec, cine ești, nu mai știu)
imediat ce-mi revin, mintea își construiește- un rol
am să mă-ntorc!ca să-ți fiu
femeia ce-ți face (din mână) de la fereastră...