Clipesc din ce în ce mai des la sclipirea ta dantelată sau
lamelată, cum stă bine unei femei
iubitoare,
perseverente,
exemplu pentru toate
silfidele ce te-nconjoară
cu atenție sporită, monstrul adâncurilor să nu te-nghită.

De ce, uneori, „da” înseamnă „reneagă-l pe nu!”?
Ei! Spune-mi și tu cum ar putea trăi unul fără de altul?

N-aștepta prea mult, că le iese, în sfârșit, combinația:
un acid și o bază, așa de bazați unul pe altul!

Treci dansând sau treci oricum;
eu-s aici, tu ești acum.

Mult nu-ntârzie-n puțin
așchia din trunchi de chin
iubitoare de pelin.

Zi-mi, pe frunza ta de toamnă,
iar te-ai depărtat de zid?
Dă-mi o mână, vino-aproape,
este vremea de iubit,
seara-i scufundată-n mit.
Clipesc des, de nu te mai găsesc și nu te mai zidesc.