mama ascunde cuvintele
în spatele gândurilor,
ele se încaieră,aleargă, sfâșie
ca niște fiare flămânde,
pe care le prinde și le tunde
din lâna lor împletește ciorapi
fiului
ce o vizitează din ce în ce mai rar,
îl așteptă în
orele amiezii când nu poate să doarmă
timpul ei țipă amestecat cu imaginile
copilăriei pe care le păstrează
într-un puzzle incomplet,
seara își plimbă singurătatea
într-un oraș al ploilor târzii.