noaptea mă învăluie mohorâtă rece
nu mai ești iubite să mă încălzești
sufletul meu este destrămat în zece
dar știu că din ceruri tu mă păzești.

dorul de tine mă arde ca focul
durerea-i imensă n-am cum s-o opresc
nu îmi găsesc liniștea nici locul
suspinele în inimă parcă sporesc.

m-ai iubit iubite cu blândețe măreață
mângâierea ta ce mult îmi lipsește
gândurile-mi toate rătăcesc prin ceață
mare nefericire sufletul ispășește.

mă prăbușesc iubite în agonie
lacrimile udă cioburi de armonie.