Mă paște dulcea moarte ca pe-o iarbă
Și verdele de-a tânăr îmi ucide
O raclă-mi naște-n zgomotele vide,
Eternitatea-mi crește-n drum să fiarbă.

Că traiul tot e doar un linge-blide
Și bocitoare-n colț de dric fac zarvă
Iar clipa-n trup de lene e concavă
Pe când i-a stat nisipul în clepsidre.

Îi dau lui Dumnezeu de Neață bună
Păcatul de minciună jupuit...
În criptă tac dar îngeri mă răzbună.

Ci beatificul lumesc e-un mit
Al celor ce din goarna tristă sună;
N-o să beau apă de povești, promit!