și-a venit toamna ca o boală incurabilă
copacii isterici
își smulg perucile nesuferite
auncându-le peste vertebrele dezgolite
ale pământului

în mijlocul zilei
un porumbel s-a sinucis
pisicile negre trag de aripă
cu toți dinții
răzbunându-și nezborul lor strămoșesc

soarele orb
stă agățăt într-un măceș
și fructele roșii sorb
rănile sale regești

cărările îngălbenite tușesc
încolătăcite
în jurul unui cireș

de atâta nerv tăiat
o sperietoare
a înviat