mai întîi trebuie să-ți închipui că ploaia face dragoste cu tine
apoi te udă. e ca vinul, mai întîi dragostea, apoi beția.
în fond ce e mai întîi ceva înaintea a altceva,
dar dacă e invers?

dacă faci dragoste în ploaie și ploaia e doar ca o spumă de baie
dacă dragostea face vinul sau șampania să simți mai tare
dacă de fapt nu el intră în tine ci tu intri în el
dacă nu e copilul tău ci tu ești copilul mamei tale
și el e tatăl tău, ce e rău?

dacă rățușca cea urîtă face baie cu tine și de fapt ea e frumoasa
și tu ești doar într-un colț în care e un aparat de cafea
și nimeni nu-ți ia măcar un cappuccino, dar știi că ești
măcar un ciocănit la ușă, mamă avem cicoare?
mamă de ce tata are atîta uitare?

ce faci cu tine cînd tubul de oxigen e o persoană și tu ești doar bună
ce faci cînd iubitul e doar o semnătură, ai avut o bomboană de ciocolată
și n-a răamas nimic din tine, în afara de staniol, ce faci cînd pereții
se poartă cum cîinii agresivi, ce faci cînd respirației îi e frică să iasă
și tatei nu-i pasă

ești doar tu, ca un măr într-un măr mai mic, gemi pe ascuns să nu audă
ești doar tu într-o haină mai mică, ești doar tu în mai puțin aer
atît de puțin că țipătul nu poate ieși, ești doar tu fără niciun pas
fără pic de mișcare, doar tu care îți spui singură numele
sunt eu, doar eu și pisica fuge

ploaia te mangîie pe piele ca un iubit pierdut, faci dragoste
cu amintirile tale, vinul te îmbată ca un iubit nou, mincinos
nu mai știi ce e dragostea, cuțitul care intră în tine
sau eliberarea lui?