Sunt unii ce cu pieptul întâmpină furtuna
Și alții ce se pleacă, de parcă îi cerșesc,
Pân` la pământ cu fruntea, dar eu nu fac nici una
Nici alta, ci pe caii ei negrii călăresc.
Nici forța nemișcată, nici viclenia lașă
Nu luminează calea spre Raiul ceresc;
Izbânda e a celor cu inima trufașă
Ce-nconjurați de demoni prin Iaduri, îndrăznesc.
Doar astfel Timpul nu e călăul ce ucide
Orice ființă trează, în fiecare zi
Și astfel doar Iubirea-n grădinile-i splendide
Ca pe-un erou din umbre întors te va primi.
...Căci sufletul e darul pe care Dumnezeu
Îl dă acelor care și-l caută în hău!