Noapte, rămâi noapte cum ai fost născută,
Nu-ntinde înspre zori tăciunii tăi încinși,
Nu-ți răsufla declinul cum fac toți cei învinși,
Rămâi adevărată în lumea-nchipuită.

Doar frumusețea ta să-ntreacă luna-n nuri
Și să trimită-n lume dorința mea reală,
Să țină ca un rug, în vraja boreală,
Visu-mi care întrece orice închipuiri.

Să pleci doar când tăcerea vizibilă devine
Și mai frumoasă chiar decât o vorbă bună,
Să te transformi în gândul ce lumii o să spună
Că visul e puternic în sufletul din mine.