Credința o voiam sporită
Mi s-a dat o cruciuliță pe de-o parte
Iar firea mea a fost atât de spășită
Cu lănțișor de argint smerenia s-o poarte

Găsisem credința cu o cale
Care să-mi lumineze credința mereu
Dar tentant lănțișorul atrase inamicale
Totuși nu l-am considerat dușmanul meu

Chiar și acum dedeparte
Sfințită făcându-mi viața primăvară
Cruciulița poate grija să mi-o poarte
E mai valoroasă, argintul o păcăleală

Îmi pare rău de cine-a furato
De la distanță ea este aproape de mine
Lănțișorul luat dar sfințirea n-a luato
Așa este Domnul când îți face un bine