lacrimile-mi plâng anoste între ochi ce văd puțin,
tragedii dansează-n fuste pentru oamenii pustii;
azi întorc pe stradă fața unui om lipsit de sens
caută în mine sensul unde eu zgomot găsesc;
caută bietul și zgomot pare că-i tot ce găsește
într-a mea privire seacă, degeaba se obosește.
curaj nu am, să dau nimic
spre cei care mi-au dat;
rămân pustiu, zgomot deplin,
spre cel ce s-a uitat.