Când mă iubeam cu noaptea-n pridvor la Căciulata,
o primăvară-n bucle aveam ca porte-bonheur
și nu-mi păsa de-i rece războiul ori e gata
să se sfârșească mierea albinei din popor.

Pășeam ca vodă bratu prin lobodă, cu fata
lu` tata verde,-n stânga mai alb ca Sacre-Coeur,
ori dam prin stânci cu capul ca-n miezul de ciabatta
și-n infinit Brâncușii-mi săreau într-un picior.

Ce-ozon plutea în aer, ca-n Cernobîl salata
de flori radioactive! Sorbeam din seva lor
și mă rugam la Reagan să i se pună pata
și să ne scoată mig-ul din creier și ogor.

Iar azi… aștept, pe fruntea-mi, ce-i lipsă de păr creț,
cu ceara mă-sii-un înger să scrie: ”maladeț”…