ce frumos ne șade în arena circului
veșnic fideli și învinși
purtători de stigmate
cu buzele sărate
păstrând în căușul palmei praf de stele
cu ochii încărcați de noapte gesticulăm și ne expunem
inimă de carton perforat
partitură muzicală deteriorată
ne scundem lacrima printre clapele pianului
nu putem îndura frumusețea perfectă
a acordurilor finale
strigăm în golul din noi înșine presto presto presto

am și eu două fire de trandafir
doi prieteni mesteceni
doi dușmani cu ghimpi
îmi caut și eu copilăria prin cârciumi cu poze sexi
molcom murind între ziduri mucegăite
prin fumul de țigări de lunatici amărâți
un om ce poartă cenușa cuvintelor la piept
perorând lamentații poetice

frumoasă e tăcerea dintre noi
dar deocamdată e o tăcere de om singur
simt că suntem ceva împreună eu și restul lumii
o specie cu vase comunicante
o Veneție într-un golf cardiac
ne purtăm corăbiile către Murano
încetul cu încetul ne preschimbăm în sticlă
până când pereții noștri încă rezistă

apoi cântă păsările
și bijuteria strălucește