o columnă a iubirii din litere zidesc
scufundată în oceanul de energie
caut minuni zilnic nu deznădăjduiesc
nu am frică de căderea în letargie.

răspândesc în univers lirismul oniric
și mă îmbăiez în rouă de stele
pătrunsă de un fior euforic
visez frumos pe un pat de zorele.

glasul luminii-mi pare diafană adiere
îl ascult să-i dau foc depărtării
să-mi apropii iubitul cu o mângâiere
cu un cuvânt duios pe prispa mării.

doar în vis mai poate fi al meu
în chip de înger sau în chip de zeu.