e noapte și poezia picură prin tavan
ropotele sunt ale inspirației
așez un vas de inox
să nu se risipească nimic
muzica e monotonă desigur aparent plictisitoare
dar nu
fiecare strop conține true sau false
depinde cine ești
și ce cauți pe acoperișul meu
spart în o mie de locuri
ei bine prin fiecare orificiu curge altceva
râzi ori plângi
simte-te ca acasă
poezia nu se mulge
pur și simplu își face albie acolo unde îi priește