printre gene prelungite cu rimel
pătrunde lumina lină diafană
momentul zilei are gust de caramel
eu mă întind spre cere ca o liană.

acolo mă așteaptă bărbatul meu
să înnoim ale iubirii jurăminte
viața fără el pe-a tristeții traseu
face să suspine doruri și cuvinte.

iubirea pentru el nicicând nu va trece
o așez monument pe soclul credinței
emană căldură când vremea e rece
înalță spre stele ecoul biruinței.

mângâi cerul cu gândul să îl ocrotească
pe drumuri neștiute îngeri să-l însoțească.