scot cămașa de lumină din al verii cufăr
ca să învesmânt cu ea speranța nudă
emoții înconjoară un galben nufăr
când slova febrilă mă supune la trudă.

mă înspăimântă iar arșița crudă
în mine și cuvintele lăcrimează
mi-au spus că aș fi a ploii rudă
în jurul meu mirări se formează.

prin suflet se perindă poeți de seamă
amprente romantice voioși îmi lasă
pășesc printre principii fără teamă
la școala vieții trec în nouă clasă.

în flux de lumină mă liniștesc
un veac triumfal fericită vestesc.