pădurile pioase lăsate-s de izbeliște
moartea se mută de la pom la pom
cât vezi cu ochii o dezolantă priveliște
amintește ce barbar poate fi un om.

sunt sufocate râurile cu gunoaie
vântul împrăștie valuri de miasmă
poposește rar aici câte o ploaie
crinii s-au ofilit la catapeteasmă.

prețul vieții a crescut enorm
fericirea are o falsă poleială
edilii țării lenevesc sau dorm
visând în plen o altă zeciuială.

e toamnă și toți cocorii pleacă
patria devine cu mult mai săracă.