Ieri am fost supărat, adus la țară servitor gliei,
Ca să nu cad în butoiul melancoliei
Să mă credeți pe cuvânt
Nu mai erau necazuri pe pământ
Eu sunt bolnav de oftică
Că am făcut dreptul adică
Și singura slujbă posibilă, afacerea familiei
Să pasc vitele zece ani și după aceea printre ei
Am încercat dar mintea nu a rezistat noii naturi
Și acum fără să vreau îmi provoacă monștrii
Pe aceștia am început treptat să îi evit
Dar de tot ce ține de munca la țară mă simt scârbit