trubadurii fredonează sonata lunii
luminile iubirii împodobesc orașul
vântul cu tandrețe mângâie petunii
visuri mărețe își urmează făgașul.

ating cu gândul magicul univers
mă imaginez o stea în Ursa Mare
întunericul să-l aprind cu un vers
înflăcărat ca razele stelare.

insomnia mea e o stare de veghe
deasupra lumii mă simt uneori
cuceresc cu speranța încă o leghe
pe oceanul vieții plin de cutezători.

inimă mental și suflet sunt ctitoritori
am locul rezervat printre nemuritori.