Cuvintele prin care îmi rostesc trăirile
mă dor atât de mult încât am obosit
să trăiesc în rostirea lor.

Limba în care îmi rostesc ceea ce trăiesc
îmi este durerea vieții mele.

Nu există o altă limbă în a cărei cuvinte
să simt durerea morții fiind viu.

Mă simt viu cu adevărat
numai în trupul cuvintelor
articulate morții mele.

Limba în care vorbesc
este viața mea care moare.

Este lumina înălțată la rangul de strălucire
care se stinge cuprinsă de întuneric.