Tot ce mi-am dorit a fost să urc mereu
Prin ramuri, prin crengi, prin frunze și umbre
Pentru a ajunge mai aproape de lumină.

Și mi-am însămânțat în inimă un vis.

Apoi am plecat prin lume la întâmplare cu mine
Pentru a avea de unde mă întoarce.

Prin întuneric m-am risipit ca lumina
În ale cărei cărări mi-am tocit pași mărunți.

Am curs înafara mea dintr-un mine al cărui
Fiind am așteptat să mă umple până când
Urcarea din care îmi doream să devin
S-a îndepărtat mai mult decât
Mi-aș fi dorit vreodată.