Când o durere-apasă
Ajungi să nu-ți mai pese
Ai ciutura uscată
Fântâna stă să sece
Noianul de probleme
Le-ascunzi sperând să plece
Lăsând de azi pe mâine
Uitând că timpul trece

Se-adună nepăsare
Te minte gol speranța
Mirajul amăgirii
Mușcând din tine viața
Dorind să uiți de toate
Te paște nebunie
Depresie, desigur
În suflet astenie

Cu inima uscată
Arzând în așteptare
Nimic nu mai contează
Umblând fără culoare
Decorul te ascunde
Pictând o nepăsare
Vibrează egoismul
Din coarde ancestrale

Curg rănile deschise
Prezentul se îndoaie
Confuzele iluzii
Te scutură de ploaie
Privirile-n absență
Aruncă-n cer șuvoaie
Trăgând pripit concluzii
Cari zilele greoaie

Destinul te condamnă
Luminile sunt umbre
Nici soare nu răsare
Tăcerea se ascute
De tine nu-ți mai pasă
Nu-i nimeni să te-asculte
Cât om rămâne oare
Strigând spre ziduri mute?