Închisoarea spiritului


Viața în trup e a spiritului închisoare ...
Primul țipăt al noului născut
e plânsul spiritului deținut
băgat acum la închisoare !

Cine-a mai fost, el nu mai știe !
Închis în trupul noului născut
lua-va viața de la început
trăind precum în cartea sorți scrie !

Nici câte vieți a mai avut nu știe
de mii de ani nemuritor
din astre acum coborator
va sta închis într-o ființă vie !

Va începe cu copilăria ca orișice făptură
cu boli sau bucurii diverse ...
părinții nu-i sunt pe alese
ci stabiliți doar de natură !

Când tinerețea va veni
va suferi poate din dragoste
va fi om bun sau doar o pacoste
în casa-n care trupul său va locui !

Încet, încet maturizat
cu o pereche și cu prunci
va împlini multe porunci
și va lupta cu tot ce-i este dat !

Va îndura apoi și bătrânețea
cu boli, dureri și supărat
va cântări cea realizat
va ști ce-i dete existența !

Dar într-o zi sleit și obosit
ne mai dorindu-și pentru sine viața
va ști că e sfârșită ața ...
Si va ieși din trupul ce la găzduit !

Să evadeze ar fi vrut de la început
poate îndemnând la sinucidere
n-a reușit, a fost o-nfrângere
a trebuit să-ndure tot, cât a putut !

Când în sfârșit el trupul său a părăsit
și haina stafidită a lepădat
în jurul trupului uscat
a stat privind la clanul chinuit !

Spre astre s-a ridicat parcă zburând
spre libertatea mult dorită
gândind la viața-i părăsită
la cei ce i-a lăsat plângând !

Acum respectă legi ce nu le știm
se mișcă cu viteza gândului
e pasager al universului
ce face el nici nu gândim !

El n-are sex, nici trup nu are ;
acum e mult mai înțelept
el știe ce nu e și ce e drept
chiar știe cum trăiește fiecare !

La cei ce-n închisoare au rămas
în trupurile care dragi i-au fost
le-ar putea spune pe de rost
cum să trăiască pas cu pas !

Dar, nu există cale de vorbire
la spiritul plecat nu-i cale de acces
prin spiritism îl cheamă cel mai des
dar lui îi este greu ca să le dea vreo știre !

București , 07 aprilie 1997