am rămas singură între ostile mulțimi
vorbesc cu soarele cu tremur în voce
credința îmi e susținută de heruvimi
de un optimism multiform precoce.

noaptea luna blândă îmi ține companie
mă învață coșmare abisuri să înfrunt
inima și mintea să fie-n armonie
să nu le las pradă demonului crunt.

mirele meu iubit îmi lipsește enorm
multe doruri îi invocă sufletul tandru
tristețea nocturnă nu mă lasă să dorm
emoțiile-mi freamătă ca florile de leandru.

mi-am asumat rolul în teatrul durerii
ocolind cu grijă pericolul căderii.