scotocesc în sacul cu iluzii
după o viziune genială poleită
dau peste regrete și confuzii
și de o canțonetă învechită.

se așterne bruma peste concluzii
vremea este rece și mult înăsprită
pământul geme cu grave contuzii
liniștea de tancuri este strivită.

inima îmi freamătă ca duzii
în grădina de furtună istovită
dar cerul îi face cu iubire perfuzii
să nu mai fie tristă nefericită.

luna mă copleșește cu aluzii
despre noaptea albă nedormită.