văzduhu-i gură între cer şi glie
ca-n două buze, aer salivând
muşcând un zbor cu dinţi de ploaie vie
rostind în plisc de păsări dor flămând.
sub buza cea de jos îi dorm sicrie
pe pietre-i calcă oameni drum având,
văzduhu-i gură intre cer şi glie
ca-n două buze, aer salivând.
pe buza cea de sus senin de-i fie
licori îi uscă-n pietre rând pe rând
de umbre-n buza cea jos îi râd,
cu limba lui doar îngerul ce-o ştie
văzduhu-i gură între cer şi glie.