De când nu știu mă-ntreabă lacrima de tine
Curge fierbinte strecurându-se șoptit
Uscând retina meditează printre rime
Secate pleoapele căzând în asfințit

Când ai plecat ai luat și sufletul din mine
De-atunci nu știu unde mă aflu rătăcit
O umbră ștearsă printre veacuri clandestine
Speranțe goale împletite născocit

Mă caut șters prin realitățile străine
Fără de urmă calcă pasul despărțit
Măturător de amăgiri printre ruine
Adun culorile cioplite ascuțit

Plutesc râzând doar amintirile senine
De când nu știu aleargă norii răzvrătit
Nici dimineața fără ochii tăi nu vine
Umblă lumina condamnată risipit

Trecut-au zilele sorbind timpul din mine
Anii se-adună sur în barbă necăjit
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Am și uitat că-i ceasul tot mai ruginit