din ochi în gânduri stele se revarsă,
mirare-acolo-i cuget devenit
la fără ţărm de haosuri spre casă
mă doare gând rănit de infinit.
în trupul lemnului văpaia-i arsă
de mă-ncălzesc cu luna în zenit,
din ochi în gânduri stele se revarsă,
mirare-acolo-i cuget devenit.
zăpada-i feciorie nemiloasă
zideşte-n negrul tinei parcă mit,
ca fulgi de nea lumini de stele-s rit,
cu fruntea către văzul meu întoarsă
din ochi în gânduri stele se revarsă.