S-a așternut de-un deget praful
pe visul meu de când nu l-am visat,
se scutură salcâmii în tăcere,
în ritmul ploilor sezoniere,
se șterg emoțiile unei existențe
din care m-am retras intenționat,
să stau chircit în zmeul care sunt,
puțin flămând,
puțin rotund
și foarte greu de reimpresionat.

Natura-i doar un șir de aparențe,
în care toate câte sunt
s-au întâmplat...din întâmplare,
căderea frunzei poate să confirme
că gravitația-i întâmplătoare
iar frigul,
dacă e real și doare,
e doar reflexul studiat
al unui vechi instinct de conservare,
ce-a fost uitat.

Undeva jos,
undeva, departe și mic
și lipsit de întreg visul meu,
mai exist și-mi spun EU,
dar cu literă mică.

De la soare coborât,
un sărut,
a-nghețat pe obrazul meu ;
te sărut
soare rece și mut,
EU,
dar cu literă mică.