De ce alergi, așa, viață?
Secunda ta nu e de gheață, nu ai aripi de foton să-ți scoată timpul din șablon, să-ți facă pasul monoton, sincron cu mersul stelelor.
Cu-o aripă de timp regres:
Aș fi un balansoar în Univers, criogenat la minte și potent, ce poartă duhul pământesc pe bulevardul Raiului Domnesc.
Aș fi un surfer priceput ce-a prins o undă și-a-nceput să ducă-n infinitul neștiut stindardul fericirii din miezul tău plăcut.
Aș fi frunza galbenă plutind în inerție, ce-și plânge verdele dus pe pustie, dar guvernează ruginie în nemurirea artiștilor cu fantezie.
De mi-ai da aripi de foton,
m-aș face bravul purtător a ce-am avut, a ce mi-ai luat, a ce mi-e dor.