A fost o vreme când se-obişnuia
Un cont la bancă să i se deschidă
Unui copil, cadou de ziua sa,
La bunăstare prima cărămidă.

Astăzi, departe de-a mai fi băiet,
De ziua mea deschid pe internet
Un cont, şi-s gata să agonisesc!
Însă nu banii vreau să îi sporesc...

Din mila Domnului, tată de fete,
De grija lor înfierbântat mereu,
Timp n-am găsit s-oftez pe îndelete
Doruri ce m-au însuflețit mereu.

"Nu strânge-n astă lume bogății
Ce moliile, rugina le fărâmă!"
Deci, am să pun deoparte... POEZII!
Ne vor fi oare, într-o zi, parâmă?

Le scriu aici, nu pe hârtie-n plic
Şi poate, de vor da vreodată click,
Citindu-le, visez c-o să zâmbească...
O fi mai mare moştenire părintească?

Voi pune, ca în puşculiță, mărunțis,
Că nu-s făcut să strâng multă avere
Să fiu încoronat nu țin morțiş
Dar nici să pier în veşnică tăcere.

Stim că "Românul e născut poet!"
O fi, poate, genetic, un defect?
Nu sunt expert, eu doar atâta ştiu
Că uneori îmi place să mai scriu...

În lumea-n care eşti constrâns să ştii
De controverse şi de inepții
Şi să zâmbeşti în timp ce lingi lămâi,
E complicat ...şi simplu să rămâi.

Cu ochii mari la astfel de demersuri
Că-s girofaruri pe mai multe sensuri
Sperând că n-oi plăti prea mare dijmă
Dau startul la Geometrie-n crâşmă!

[Poietul Gării de Vest,
Anunțuri din gară,
13 Februarie 2023]