Cometa ce pe bolta nopții tăia îndepărtări
Și-n ochii noștri se adâncea trecând ...

Ca arderea pe care ne-o risipea-n priviri
Port vie amintirea trăirilor de atunci.

Prin umbre, vise, văi și goluri
Redesenând iar se rostogolește.

Îți povesteam cum stinse și eliptice uitări
Îndepărtate pururi veni-vor ca să plece
Asemenea vederii cu care-o priveam.

Tu, fără a-înțelege, credeai că arde cerul.
Iar eu credeam că vezi cum se încenușează.

Spre a te duce-n noapte te conduceam pe cale
La braț precum un conte pe care-l așteptai.

Îți mai aduci aminte cum te-atingeam pe coapse
Și mă-întrebai cum scriem „de-a lungul” împreună
Asemenea cometei ce arde-aceiași pași?!...

Pe bolta nopții cometa tăia de pe-atunci
În întunericul vederii îndepărtări
Ce azi ne împresoară.