Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
și n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
...Brâncuși!

(text publicat în volumul de debut, Adevărul din cuvinte,1985/prefață de Gheorghe Grigurcu)