Când mă gândesc la el îl văd pescar
Tăcut, pe scăunel în aşteptare
Să simtă-un zvâc în undiţă măcar,
Minţindu-se că e captura mare.

Din când în când verifică momeala,
Cum a făcut de-o viaţă în zadar,
Dar şi acum când e lăsată seara,

Că nu e compromisă, colmatată
Definitiv a vieţii baltă,

Mai speră la un crap, la un ţipar...