pe partea aceea a apei unde toți traversăm cu ochii acoperiți
de griji, cu ochii acoperiți de monede de lemn sau din scoici
pentru că avem buzunarele atît de rupte că și inima ne picură
prin ele, clar, cel mai bine se vede cine ești de pe celălalt mal

de acolo vezi, și sper să vezi cum chestia asta nu te-a ucis încă,
că nu te-a traversat altcineva, singur ai traversat, singur ai sîngerat
și ai perspectiva întreagă acum, ca o pîine din care n-a mușcat nimeni
colțul, acum poți să te gîndești la mîncare fără să ți se facă foame

privești cum stai gol pe malul celălalt, trimiți rotițe din aer subțire
care trec prin tine și te despică, îți arată ce suflet ai, ce artă ai purtat
în loc de cămașă, în timp ce ești ca o casetă copiată cu zgomot de fond
de pe care abia se mai aude vocea, oare ce gîndește celălalt despre tine

că și aici și acolo sunteți amîndoi singuri, că și caseta lui e tot defectă
și inimile voastre sunt mici ca niște prunișoare și vă alunecă prin buzunare
dar cînd spui maria îi vezi gura, el spune tot maria dar nu știi ce gîndește și
te simți ca ginsberg în magazinul cu fructe, gata să-ți iei o prună mai mare

dar n-ai cu ce, nici nu auzi cum te strigă de pe malul celălalt, o prună se poate
fura cu un pic de talent, știi, și hemingway spunea că poți fura, șmecheria
e să nu fii prins, poate d-aia te gîndești la pușca lui, la gaura lui din cap
prin care lumea se vede altfel, cu soare mult, iarbă și supradoze de dragoste.