Cu șapte pași sunt mai aproape-n mine
Jurnale țes prin piele și prin vreme
De mă despart de-ascunsele de gheme
Ce mi le-ntinzi, ca ploaia-ți de grisine,

Doar să mă ții de-a locului, fosfene
Îți intră-n cot, de strălucesc, prin gene
Cu ochi curați și mândri, nu în lene
În munca mea și-n vrie - cantilene.

Căci de-s puternică, cămăși de noapte
N-or să mă țină-n pace, până când
Surâd, în nopți flămânde și în rând

Prea mândră de ce tot am pus în fapte.
Căci numai omul bun și hanic, când
Își mai arată părul, c-ochi cu lapte...