Frigul se lasă
Ne adâncim în seară
Încep să mă simt singur printre ei
Uitând treptat de tot ce ne înconjoară
Trecut, stafii, oceane de scântei
Apari precum mirajul din fereastră
Iar pentru două guri de aer am simțit
că pentru tine, însuși cerul cântă
Lumina cea dintâi eu am simțit
Stropii ce cad și undele ce urcă
Le-ai cuprins toate între două clipe
Cât despre clipa a treia, mă-fior
O simt cum ne apasă pe aripe
Pătrund în ea încurajat de voci
și îngânat de stele înghețate
Ce-a fost și ce va fi nu are preț
Căci viața toată un somn ne-o desparte