În zvon de rugăciuni, de dimineață,
Din cerul curățat de Înviere,
Lumina grea și dulce ca o miere,
Curgând pe trupuri, suflete dezgheață.

Se-acoperă orașul cu o ceață
La somnul după-amiezii, în tăcere;
Răd florile prin parcuri cu putere,
Iar vântul leneș umbrelor dă viață.

Pe seară frigul iernii se întoarce
Și se aude plânsul unui nor...
Prin case-ascunsă primăvara toarce

Povești cu tinerețe și culori,
Iar eu visez, înveșmântat în pace,
Că într-o zi ca asta am să mor.