timp căldicel,
sub bolta de glicină plângătoare,
cele zece fecioare
au ațipit.
la pas
cu trecerea timpului
prin laodiceea.
&
pe marginea drumului,
câțiva maci rebeli
șoptesc în bătaia vântului:
vezi, pe unde calci!

distorsionări de sensuri:
pe afișe lipite de garduri,
înțelepciunea-și
etalează goliciunea;
stați liniștiți!
la mausoleu,
pe ilici
nu-l sâcâie
nicio buburuză.
&
aranjamentele florale
pentru oamenii cu bani,
gladiolele-
înmărmurite-ntr-un vaiet,
nu luminează
drumul destinului.

în afara ferestrei,
urmele pașilor noștri
încrustate-n
singurătăți și mâhniri.-
boul din poartă,
tocmai
a fost vopsit în verde.
&
brândușele croșetate,
de la pălăria mea de călătorie,
atrag
vizitatorii nepoftiți.

zile amorțite de zornăitul lanțurilor,
sufletul
e claustrat în încăperi tenebroase;
libertatea-i
vândută la talcioc
pe-un
coltuc de pâine.
&
lăcrămioarele
picură milostenia-n
cămara curată
a inimii.

citind din ziare,
că riscurile- asociate
cu tensiunile politice,
schimbările climatice
și pandemiile,
perturbă bătăile ceasului,
observ că,
rădăcinile angoasei sunt tot mai vânjoase.
cuvintele se desprind de pe hârtie,
ca niște păsări
negre cu dinții de fier.
&
lumina stelelor-
printre florile de salcâm,
amplifică
incantația polifonică
a astrelor.

în trezoreriile țărilor,
cucul
cântă a pagubă;
picătură cu picătură,
se strecoară-n subconștientul colectiv
renunțarea la viața reală.
câinii fără stăpân
bântuie
prin taberele de carantinare.
&
ca reper temporal:
prima dragoste.
de-aici, viață-și-ntinde
mantaua de vis.

sub cupola teluricului,
codul de bare al vieții
e modificat:
noi forme de viață
hibride, sintetice
plasează omul
în rând
cu dinozaurii.
&
netulburat
de zgomotul buldozerelor,
mercul
trece printre ruine.

paradoxuri și ambiguități
în logica supraviețuirii,
te determină
să încuviințezi
la propria execuție-
fuziunea bio-robotică
are ca scop
exterminarea biologică.
&
desculț
prin lanul de rapiță;
pietrele, privirile,
gândurile nărăvașe
îmblânzite-s de
cucernica lumină.

undele celebrale-s decodate;
păstăile făt cresc, bine mersi,
în laborator;
genele umane din mere,
faină
și sanvișuri
trezesc puteri nebănuite.
&
vântu-i
din ce în ce mai rece,
florile de azalee,
asemenea zmeielor,
ating nemărginirea;
să ai grijă de tine!

ne apropiem
de borna stropită cu sânge
a mișcărilor socialiste.
&
armindenul
pune la casele fetelor de măritat,
câte-o ramură-nflorită de măr.
întreaga suflare-i-mbătată
de sunetele dulci ale unei viori:
gingaşa şi tandra mea fiară...
viața-i un vals?