iar mă asaltezi, tu dulce amăgire
și mă îndemni să privesc mai înalt
chiar dacă mă frământ, suspin, tresalt
cum știu că ești o parte din iubire.

cuib ți-ai făcut în mine pestriț dor,
prin cerul inimii zi și noapte zbori,
la vis îndrăzneț mă îndemni uneori,
nutrind să-mi crească aripi de condor.

plină de emoții privesc în oglindă,
nu m-au schimbat doruri și amăgiri,
lumini siderale mai am în priviri
fac și lacrima să-mi fie strălucindă.

plâng deseori că lumea-i nemiloasă,
când timpul își arată fața ticăloasă.