Tăiată-i piatra spre mărturisire
A fiecărei noastre jumătate
Şi îngerul în nemişcări se zbate
Şi vreme nu-i cuvântul să înşire.

De scriu, îmi fac divină nedreptate
Cerşind de clipă curgere-n iubire
Degeaba plângi tu demone şi zbire,
Doar stânca-n mine-n munte e-a răzbate.

Sisif râdea ca prostu în amoruri
Şi zarea te păcătuia cu jind,
Acele de nespuse-n sânge doruri.

Cu plapuma de stele mă cuprind
Şi fac în neclintire dulci omoruri
De dragoste un rege stins fiind.