Văd fisura Casei Comune europene cum
merge în pantă
văd proptelele din gard puse pe casă
văd gresia de la "ușă" — se deplasează
văd că a fost construită Uie Șuie în pantă
văd o fisură longitudinală mult în exterior
chiar în fața USA
Oceanului Atlantic
și-n centrul Viena-Berlin
are diferența prea mare
de nivel... față-spate
toată jumătatea dinspre Răsărit
tot fostul bloc comunist mai bine zidit
nu se va desprinde
din stâncile zalmoxiene-hristice
pe când Peninsulele Eurasiei spre Vest
se clatină și se prăbușesc
cu USA din față-n neant
atrase de suflul Sodomei Gomorei în Iad

Lucrează în mine de-un timp
nevoia de-a spune câte ceva din senzațiile
unui om bulversat inutil

Îmi străbat gândurile prin galerii
ori la galere prins de lopătatul pentru alt stat
fixez imagini răsturnate uitate

Gălăgia acțiunilor mele reale se lasă
iată-n sfârșit
împușcată-n perete ca să fixez ceva

Ies la iveală planuri embrional scelerate
greșeli apucături infernale plutesc în serom
în pasta puturoasă a marii infecții
coaptă și-apoi spartă pe spate de tartor

N-aș mai vrea materialitate abjectă ci trup
din celule translucide nevinovate de viață

Te naști în această lume de patimi crești
aici în țara prefăcătoriei nu te distrezi
nu-ți tolerezi deloc abaterea de la drum

Mai devii ce vor alții
prea puțin din ceea ce-ți tot propui
linia verticală ți se gheboșează treptat
prostia înconjurătoare nu doare
ci contaminează ce-a rămas inocent
în oamenii tot mai slabi

Nu hrănesc pe nimeni într-un final șireteniile
într-un stat unde pedeapsa la rău n-are efect

Abcesul general își face de cap avansează
nimeni nu pune comprese cu betadină la timp

Doar omul simplu suportă
în cercul restrâns îndrăgit
cangrenarea vieții
și-aceste vremuri perfide

Prozopoemul este un leac vechi
de-a te elibera dintr-un lanț

Prozopoemul e leacul
determinării vocii interioare să iasă
prin incantațiile unui șaman orb