îngerul meu și-așează palmele căuș peste buze
suflă în inima mea
eu tresar cu spaimă de floare în vânt
la o parte cu visele
suflă el în inima mea și mă trăiește
ca pe o păpușă

clipa și scânteia care aprinde
boțul de hârtie cu litere mici
unde e scrisă soarta mea
nervii și sângele sunt lucruri așa demodate
aproape că m-am dezis de ele
dar el suflă mai departe aer spirit aer
și din nou
simt că respir
și nu contează că vreau sau nu să trăiesc

el nu își întinde aripile a plecare
nu cunoaște resemnarea
trece pe drum
și spune bună seara tuturor
are o rană pe braț legată cu năframă roșie
încât mi se pare că sângerează tot timpul
sub nodul
legat neîndemânatic