Când frumuseţea ta mi se opune
La a mai respira eu strig spre Slavă
Mirarea mea în lene, îngeri, na-vă
Să-mi descuiaţi a pieptului genune.

Femeie, râzi? Că-i noaptea vieţii gravă
Şi întunericul în glie-o spune
Sunt cântece de umbră în minune
Lumina pură-i omului otravă.

Pe chip ţi-ai aşezat mister infernic
Şi-ţi vezi de ochi ce plouă colosal
Nu a-ntristare ci a vis cucernic.

Paharul gol din mâna-mi galeş ia-l
Şi umple-l cu parfumul tău eternic
Să trag la o măsea pe nas popal.