Un criminalist cu experiență mi-ar putea trasa,
după lectura poeziilor mele prin care alergi tu, conturul pe asfalt.
Apoi te-ar lua la întrebări, mai întâi pe ocolite (unde erați prezentă când rula filmul?),
apoi direct (i-ați făcut măcar semnul ăla de adio! după ce nu mai avea suflare?).
Tu te-ai fâțâi din colț în colț: i-ai bălmăji lucruri personale, chiar intime,
i-ai mai comanda 50 de vodcă (da, interogatoriu s-ar întâmpla la un restaurant,
arma de pe masă ar ține, ca un cotor de carte, hârtiile cu poeme incriminatorii să nu fie luate de vânt),
l-ai goni cu palma din dreptul feței cum ai face cu o muscă (gest absurd, dar merită încercat),
orice numai să te vezi întoarsă în cămăruța ta botezată la doi ani - memorie –,
să mă scoți la lumină (numai tu știi cum) și să râdem singură că l-ai păcălit și de data asta.