mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine/o masă compactă, neatinsă, necitită/și lumina mușca/și degetele scriau, scriau linii, puncte/ în poezia mea inocentă se năștea un fluture/fluturele scria un zbor/zborul căuta o floare/o floare căuta, prietene/iar eu uitasem că am luat mâinile de pe ochi