Rupt de sine, ca o frunză-ntomnată

înaintea desprinderii depline

de tot ce a însemnat pentru fructe,

aștepți, de-acum, eliberarea mută.

Poate dorești o altă-ntruchipare

a eului tânjind senin spre astre;

și-n tine-acum o parte se revoltă,

o alta se deschide către semeni.

Dar vocea ta n-acoperă pustiul

în care nu se-aude nici un sunet,

că devorat de gol îți este glasul.

Însă,-a rămas ecoul astei inimi,

răzbate mut și dincolo de lume,

învie-n glas iubirea și speranța.