ridici perdeaua cărnii nu șovăi
nu întrebi pe nimeni cum e drumul unde se afundă
zborul când începe să scuture văzduhul
gândul cine îl va prinde
și îl va face pită

pășești pe forme ce nu-ți cuprind amprenta aprinzi focuri pe ape
mănânci și bei cuvinte înfășurate în taină precum o grădină luxuriantă
te locuiești acolo unde nimeni nu te caută
și nu ridică piatra nici o gheară

prin ochii tăi dumnezeu privește vântul
și cerne lumina
tu îl urmezi tăcută și senină

în depărtarea lăsată în urmă pielea ta clipocește blând